Asa spune articolul asta din New York Times, scris anul trecut in iarna.
E unul din putinele articole care nu vorbeste de caini vagabonzi si cersetori, desi sunt convins ca reporterul i-a intalnit in plimbarile lui, mai ales ca povesteste de “Lipscani street”. Dar sa fim sinceri, in Bucuresti chiar sunt multi aurolaci si caini vagabonzi si hoti si tepari.
A fost foarte interesant sa vad Orasul asa prin ochii altcuiva, care nu il vorbeste de rau, ci dimpotriva, il prezinta intr-o aura boema, romantica. Citindu-l m-am simtit asa rusinat: uite ma, ce oras misto am, si eu habar nu aveam. Cred ca de fapt e vorba de faptul ca nu mai bag eu in seama lucrurile frumoase, pentru ca tot timpul ma grabesc sa ajung undeva, sau am treaba urgenta de facut.
A fost la un concert la Ateneu: “this magnificent concert hall, with its interior of swirling marble and a giant fresco depicting Romanian history”. Eu is de 4 ani in Bucuresti, si n-am fost niciodata inauntrul Ateneului.
A fost la Muzeul National de Arta, si a vazut ceva expozitie adusa de la Luvru. A mai fost in Casa Poporului (fireste!), dar acolo am fost si eu, si am ramas impresionat.
A gasit niste bistrouri misto, a stat de vorba cu oameni interesanti…
Si eu ma gandeam “cum de a nimerit dom’le sa vina in Bucuresti exact cand s-au intamplat atatea lucruri interesante? Si sa se intalneasca cu oameni interesanti?”. Nu s-a nimerit, pur si simplu in Oras se intampla tot timpul lucruri frumoase, interesante, provocatoare, placute, trebuie doar sa fiu mai atent la ce e in jur…
