E ciudat cum o simpla fraza, despre un poet intristat care saluta cu o plecaciune, dintr-o poveste de Hesse, ma poate face sa ma gandesc la atatea…Stau pe sezlongul pus in balcon la racoare, care-mi va aminti tot timpul de prieteni dragi, si ma gandesc la ce am inceput sa invat acum exact un an…Asta-s eu, asa cum ma stiu, n-am alt fel natural de a fi, e absurd sa incerc sa par altceva, prefacatoria nu e de folos decat pentru 5 minute, si asa cum sunt, asa ti ma dau, nu altfel! Cu bune, cu ce-ar putea fi, cu ce n-ar putea niciodata fi, cu tot! Nici n-ar avea sens altfel…Da… simt cum se apropie 29, si o astept cu multa curiozitate, sunt curios doar daca ea stie de mine si ma asteapta la fel! :):) … E deloc ciudat cum o simpla fraza [...] ma poate face sa ma gandesc la atatea, sa imi amintesc atatea – nu ma mira, pentru ca e o doar una dintr-un lung sir de coincidente, presarate in cale-mi, inconstient, de cei din jur!
