Ascult acum Kumm – Aievea (e singura piesa pe care o stiu de la ei).
Imi place piesa pentru un singur vers, cel cu “arde norocul in nor”. Versul asta, singur, trezeste in mine imagini care-mi plac si pentru care uneori caut cantecul sa-l ascult.
Sunt multe alte cantece care nu ma impresioneaza decat printr-unul din versuri, sau vreo bucatica instrumentala, undeva pe la mijloc sau spre sfarsit. Dar cand le caut sa le ascult, nu dau scroll pana la partea din cantec ce-mi place, pentru ca mi-e intr-un fel rusine! Sa sar peste atata cantec – muncit cu drag de cineva – doar ca sa ajung la bucatica (mica) ce-mi place mie! In loc de asta, il ascult cuminte de la inceput…
Dar cred ca fac asta nu numai din rusine fata de artist, ci si pentru sentimentul de anticipatie…
