Trei lei am dat ieri pe o calimara plina de amintiri. Hero blue-black, cu care am scris pe caiete, pe banci, pe birouri, pe melamina, pe maini, pe servetele luate de la Luminita in cafenea, pe sugative, pe fituici, pe scrisori, pe faianta din laboratoru de chimie, pe diplome, pe tribometre, pe creta, pe copaci beliti de scoarta, pe frunze, pe icoane, pe poze, pe CD-uri, pe mii de foi, pe geamuri, pe vopsea, pe petale, pe cataloage, pe pietre, pe buletine…
Toate astea distilate in mirosul inconfundabil de… “cerneala hero blue black”, cu care am scris tot gimnaziul si tot liceul, si probabil ca as fi scris si la facultate daca ar fi fost ceva interesant de scris:)
Bonus: privirea farmacistei, ieri cand i-am cerut foarte grabit o seringa. M-a intrebat
“de cati mililitri sa fie?” iar eu i-am raspuns
“Nu stiu, n-am mai folosit demult, da’ cred ca 2 ml imi ajung. Ooohhh abia astept…”
