Kaleidoscope » lirism ieftin

Un veac de singuratate

Vlad Valceanu — Mon, 27 Jul 2009 07:10:08 +0000

Un veac de singuratate.
Tocmai am terminat-o.
Sau m-a terminat de citit ea pe mine.
Nu gasesc niciun motiv sa mai citesc alta carte…

Imaginea: Victor Morgado

Suvenir 2

admin — Sun, 14 Jun 2009 20:14:22 +0000

E intuneric si compartimentul e gol si fumez uitandu-ma pe geam si ma gandesc la lucruri importante si marunte, in timp ce toate cele 1000 de roti* tacane “te duc, te-aduc”. Exact ca-ntr-o duzina de filme cu eroi ganditori.

Totusi imi place acest cliseu, e liniste multa in mijlocul vacarmului: pentru ca-i regulat si previzibil, nici nu-l bag de seama. Ba chiar sunt atat de linistit incat ma simt bucuros si plin de ceva anume: o fi impacare, sau limpezime, sau doar neemotie…

Ma gandesc “am sa tin minte toata viata clipa asta”, dar ma deraiaza un gand jucaus: oare de cate ori am mai spus asta pana acum? Si de cate ori s-a intamplat ca de fapt sa nu tin minte? Cate clipe le-am crezut importante, dar apoi s-au dezagregat printre alte amintiri?

Cel mai simplu e sa las lucrurile sa isi urmeze cursul: dac-o fi sa fie important, am sa tin minte… Cum e acea prima zapada care-a inceput nehotarata de cum am iesit din curtea bisericii-cetate. Am s-o tin minte toata viata desi nu mi-am propus niciodata asta… doar ca atunci am realizat ca se poate sa am parte de-o minune mica in fiecare clipa…

* de fapt sunt doar 96 de roti :)

Follie

admin — Thu, 04 Jun 2009 07:08:25 +0000

Ce usor e sa iti justifici actiunile prin cuvintele e o nebunie sunt nebun parca te absolva de orice responsabilitate pe moment si te lasa sa faci ce vrei e un fel de credit la banca de emotii amani plata pentru mai tarziu si nu te mai gandesti pret de cateva clipe la nimic decat nebunia care te-a cuprins si te lasi cu toata veselia ta nebuna sa plutesti razand copilareste ca e o nebunie asa ceva nu poate exista nu pot sa cred! Nebunii adevarati sunt geniali pentru ca pot sa faca asta o eternitate dar nici eu nu ma simt departe…

Ok, poate o eternitate minus 3 zile :)

Ziua cand te-am ucis

Vlad Valceanu — Thu, 16 Apr 2009 09:38:08 +0000

Era o zi ca toate celelalte,
cu fluturi si cu alte intamplari ordinar de extraordinare.
Iar otrava?
Otrava, zici?
De unde era sa stiu
ca o sa te ucida o doza atat de
firesc de mare
de vreme ce nu ti-am citit niciodata
manualul de folosire?

Tolaniti

Vlad Valceanu — Wed, 04 Feb 2009 14:14:43 +0000

Vreau doar sa stau un minut tolanit langa tine. Ca un ras mare si lenes langa o pantera mare si lenesa.
Sa ne vedem ochi in ochi si sa ne spunem “Mai frumos de atat n-o sa fie niciodata. Mai limpezi de atat n-o sa fim niciodata. Mai senin ca acum n-o sa fie niciodata tavanul asta scorojitÂ sordid.” Si sa ne zambim. O clipa.

Apoi putem sa chemam Sfarsitul Lumii.

Din mai?!?

Vlad Valceanu — Wed, 17 Sep 2008 21:47:17 +0000

Din mai…

fatalitate

Vlad Valceanu — Fri, 23 May 2008 22:25:13 +0000

Nu mai stiu care e stanga si care e dreapta… se pare ca pe oriunde as lua-o, tot in acelasi loc ajung, in exact acelasi loc,cu precizie matematica! daca ar exista matematica de felul acela… din fericire inca nu s-a inventat! Si daca s-ar inventa, ar trebui dezventata! Si apoi dezventata inca o data, ca sa fim siguri!

Cand o sa am timp, aminteste-mi sa-ti povestesc cum am creat eu lumea mai demult!

Revolta mea de zi cu zi

Vlad Valceanu — Wed, 19 Mar 2008 00:28:18 +0000

NU ai dreptate! Adica ai! Dar nu ai! Pentru ca de fapt nici nu vreau sa vreau asta! Nu vreau sa vreau sa nu vreau nimic! Poate ca e – intr-adevar – la fel de simplu ca stafida din coniac (o simt chiar acum pe limba…), dar e departe de ce vreau de la viata! Vreau sa sper si sa ma bucur de visele mele, vreau sa-mi asum riscul de a-mi Â dori lucruri, vreau sa imi asum responsabilitati! Sa gandesc ca sunt lucruri pe care le pot face sa se intample! Sa mi le doresc! Inteleg, desigur, ca intelepciunea consta si in a discerne ce dorinte sunt realizabile si de a ti le dori mai ales pe alea, dar vreau sa am ocazia sa mi-o exercit! Nu vreau sa vreau sa nu vreau nimic!

Â … Azi am citit ce scriam pe blog acum un an, si ma gandesc ca poate peste un an o sa zambesc la fel pentru paragraful de mai sus, Â dar sper! oh, sper ca n-o sa fiu la fel de mirat “chiar a trecut un an de cand am fost in locul care nu exista?…”Â Â Pana atunci… macar ramane cum am stabilit cu … frunzele!

Sens unic

Vlad Valceanu — Sun, 16 Dec 2007 02:55:51 +0000

… Strada pasea sub talpile mele, iar eu, cantandu-i muzicii din urechi, o lasam sa curga, asfalt inca topit dupa zapusala din timpul zilei. Din cand in cand mai trecea cate un copac pe langa mine, sau vreo sageata galben-prozaic de pe caldaram. Sau vreun fosnet. Si toate-mi vorbeau, ma chemau sa le pipai dosul frunzelor, cauciucul lipicios sau soapta misterioasa. Si eu le alchimizam nervurile, sensurile si vorbele intr-o epifanie cat toate zilele, si selectam “asta se potriveste, asta nu se potriveste”.

Ma gandeam cu autoironie “da, domle, e greu, iti trebuie facultatea de avut revelatii ca sa faci asta cum trebuie!”, dar nu ma opream din inghitit. Cu pofta. Semne si indicii, descopeream cu grija sageti despre care stiam deja unde duc, si filtram cu mare arta ce-auzeam dela vant, dela copaci si dela muzica, ca sa nu-mi stric fagasul revelatiei.

Desi eu o construiam, gand cu gand, mi-era frica de ea, ma temeam ca s-ar putea s-o resping â€“ prea era artificiala â€“; si-atunci ce-as fi pus in loc? Stiam adevarul, dar nu voiam sa-l calific drept adevar dezvaluit, pentru ca era prea multa incertitudine in el! Era un disconfort trecator pe care-l alungam cu o fluturare a unei maini inca imaginare, nu stiam ce altceva sa fac cu el.

Trifoiul

admin — Thu, 09 Aug 2007 08:50:37 +0000

Eram pe o pajiste cu iarba si alte buruieni si mi-a trecut prin cap sa caut un trifoi cu patru foi pentru ca simteam ca am nevoie de noroc.

N-am gasit, si m-am oprit din cautat, am luat unui cu trei foi si i-am rupt una din ele cu unghia: acum aveam un trifoi cu patru foi! Norocul si-l face omul singur, gandeam!

Dar stau acum si cujet: ce-i mai greu? Sa gasesti rabdarea sa cauti pana dai de un trifoi cu patru foi veritabil, sau sa ai puterea sa crezi cu toata mintea ca trifoiul tau artefact e real? Si oare-s echivalente cele 2?